OBLIGAȚIA DE ÎNTREȚINERE ÎN NATURĂ SAU PRIN PLATA UNEI SUME DE BANI
Un element de noutate introdus de Codul Civil este reprezentat de stabilirea obligaţiei de întreţinere pentru ambii părinţi, indiferent cu cine va locui copilul după divorţ sau în urma separării unor părinți necăsătoriți.
Părinţii se pot înţelege cu privire la contribuţia lor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Această înţelegere va fi prezentată instanţei de tutelă care o va transpune în hotărârea de divorţ, sau notarului, în cazul divorţului notarial. În situaţia neînţelegerii dintre părinţi în legătură cu acest aspect, instanţa de tutelă va stabili contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
Regula privind obligaţia de întreţinere o reprezintă executarea în natură și numai dacă nu se realizează de bunăvoie aceasta, se va dispune executarea prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani. Prin urmare, stabilirea unei pensii de întreţinere în bani reprezintă o situaţie de excepţie care intervine în cazul în care unul dintre părinţi nu se achită de această obligaţie sau solicită expres să îşi îndeplinească obligaţia de întreţinere prin plata unei pensii de întreţinere (alimentare) în bani.
Această situaţie este fundamental diferită faţă de cea existentă sub imperiul fostului Cod al familiei, unde executarea în natură se situa pe aceeaşi treaptă cu plata unei pensii în bani, dând posibilitatea instanţei să aleagă oricare dintre aceste variante.
În principiu, sub imperiul Noului Cod Civil, executarea în natură a obligaţiei de întreţinere ar trebui să fie relativ simplă, în sensul că părinţii obligaţi la întreţinere ar trebui să pună la dispoziţia copilului minor cele necesare traiului şi să suporte cheltuielile de educaţie, învăţătură şi pregătire profesională. Cu toate acestea situația este puțin diferită în cazul părintelui la care copilul are locuința sau nu. Astfel, în cazul părintelui la care copilul va avea locuinţa, este dincolo de orice dubiu că executarea obligaţiei de întreţinere se va realiza numai în natură. În cazul celuilalt părinte, este deschisă, fără îndoială, posibilitatea ca acesta să-şi execute obligaţia de întreţinere atât în natură cât și în bani. Mai mult, având în vedere că aceasta este regula, posibilitatea executării în natură va fi prima care va trebui luată în considerare în cazul unui eventual litigiu. De obicei în practică părinții ce doresc ca locuința copiilor să fie stabilită la ei, formulează cereri de obligare a celuilalt părinte la plata unei pensii de întreţinere în bani, neluând în seamă posibilitatea executării obligaţiei de întreţinere în natură. Din diverse motive, părintele pârât nu reacţionează la o asemenea cerere prin încercarea de a o paraliza, invocând regula executării în natură, ci îşi concentrează eforturile pe a diminua cuantumul pensiei de întreţinere în bani. În astfel de situații atâta timp cât părintele pârât nu va invoca regula executării în natură, instanţa nu va putea să o invoce din oficiu. Instanţa este sesizată numai cu o cerere de stabilire a pensiei de întreţinere în bani şi numai pe aceasta o va soluţiona.
Un alt aspect important este legat de faptul că pensia de întreţinere poate fi sub forma unei sume fixe sau a unei cote procentuale din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere şi se plăteşte în rate periodice, la termenele convenite. Dacă nu există o înţelegere în acest sens, pensia de întreţinere se va plăti la termenele prevăzute în hotărârea judecătorească. Pensia de întreţinere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei.
Întreţinerea datorată de părinte se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
Părinţii pot conveni sau, dacă există motive temeinice, instanţa de tutelă poate hotărâ ca întreţinerea să fie achitată prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere nevoile de întreţinere ale copilului pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care se datorează întreţinerea, în măsura în care părintele care datorează întreţinerea are mijloacele necesare acoperirii acestei obligaţii. În cazul în care apare o schimbare în ceea ce priveşte posibilităţile financiare ale părintelui care plăteşte întreţinerea şi nevoia copilului care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărâ încetarea plăţii ei.
Părinții au obligația de a contribui la întreținerea copiilor lor și atunci când au împlinit vârsta de 18 ani, dacă se află în continuarea studiilor sub forma învățământului liceal, universitar sau profesional, organizat în condițiile legii, până la terminarea cursurilor, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.